smoală - explicat in DEX

smoală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se întrebuințează la pavaje, în industria chimică etc. – Din sl. smola.

smoală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
smoálă s. f. – Gudron, catran. – Var. zmoală, Mold. șmoală și der. Sl. (bg., sb., pol.) smola (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 352; Conev 42). – Der. smoli, vb. (a unge cu smoală, a cătrăni; refl., a se prăji, a se pîrli), din sl. smoliti; smolit, adj. (uns cu smoală; oacheș, brunet); smolniță, s. f. (loc, pămînt argilos), din sb. smolnica (Scriban).

smoală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
smoală s. f. sg. (intl.) deținut.

smoală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
smoálă s. f., g.-d. art. smoálei

smoală (Dicționaru limbii românești, 1939)
smoală f., fără pl. (vsl. bg. sîrb. smola, rus. smolà). Bitum. – Și șmoală (Cov.).

smoală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
smoală f. păcură de uns osia carelor și de spoit corăbiile. [Slav. SMOLA].

smoală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc. — Din sl. smola.