sminteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMINTEÁLĂ, sminteli, s. f. 1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie;
p. ext. greșeală, abatere.
2. (
Înv. și
pop.) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere. ◊
Loc. adv. Fără sminteală = în mod absolut, negreșit. ◊
Expr. A da (pe cineva)
de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol. –
Sminti +
suf. -eală.