slujnică - explicat in DEX

slujnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLÚJNICĂ, slujnice, s. f. (Astăzi rar) Femeie angajată pentru a munci în familia sau în gospodăria altuia; slugă, servitoare. – Din sl. služĩnikŭ.

slujnică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slújnică (înv.) s. f., g.-d. art. slújnicei; pl. slújnice

slujnică (Dicționaru limbii românești, 1939)
slújnică f., pl. e (d. slujnic. Cp. și cu sîrb. sluškinja, slujnică). Servitoare.

slujnică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slujnică f. servitoare. [Slav. SLUJNIKŬ, servitor].

slujnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLÚJNICĂ, slujnice, s. f. (înv.) Femeie angajată pentru a munci în familia sau în gospodăria altuia; slugă, servitoare. — Din sl. služĭnikŭ.