slujnicar - explicat in DEX

slujnicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLUJNICÁR, slujnicari, s. m. (Înv.) Bărbat care se lasă întreținut de slujnice, amant al slujnicelor. – Slujnică + suf. -ar.

slujnicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slujnicár (înv.) s. m., pl. slujnicári

slujnicar (Dicționaru limbii românești, 1939)
slujnicár m. (d. slujnică). Iron. Acela care umblă după slujnice.

slujnicar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLUJNICÁR, slujnicari, s. m. (înv.) Bărbat care se lasă întreținut de slujnice, amant al slujnicelor. — Slujnică + suf. -ar.