slujitorime - explicat in DEX

slujitorime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLUJITORÍME s. f. (Colectiv) Mulțime de slujitori; totalitate a slujitorilor. – Slujitor + suf. -ime.

slujitorime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slujitoríme (rar) s. f., g.-d. art. slujitorímii

slujitorime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLUJITORÍME s. f. (Rar;, cu sens colectiv) Mulțime de slujitori; totalitate a slujitorilor. — Slujitor + suf. -ime.