slujbaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLUJBÁȘ, -Ă, slujbași, -e, s. m. și
f. (Rar la
f.) Persoană angajată într-o slujbă (
I 1). –
Slujbă +
suf. -aș.slujbaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slujbáș s. m.,
pl. slujbáșislujbaș (Dicționaru limbii românești, 1939)slujbáș m.(d.
slujbă cu suf. -
aș, de unde vine și bg.
službaš). Funcționar.
slujbaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slujbaș m. funcționar.
slujbaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLUJBÁȘ, -Ă, slujbași, -e, s. m. și
f. (Rar la
f.) Persoană angajată într-o slujbă (
I 1). —
Slujbă +
suf. -
aș.