sluis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLÚIS, sluisuri, s. n. Jgheab de lemn prevăzut la bază cu o căptușeală de bolovani, grinzi de lemn, material poros etc., folosit la spălarea nisipurilor care conțin aur, platină, staniu etc. – Din
engl. sluis, fr. sluice.sluis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sluis s. n.,
pl. slúisuri (slui-)sluis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLÚIS, sluisuri, s. n. Jgheab de lemn prevăzut la bază cu o căptușeală de bolovani, grinzi de lemn, material poros etc., folosit la spălarea nisipurilor care conțin aur, platină, staniu etc. — Din
engl. sluis, fr. sluice.