slobozitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLOBOZITÓR, slobozitoare, s. n. Parte a războiului de țesut formată dintr-un băț lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (când este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul. –
Slobozi +
suf. -tor.slobozitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)slobozitór (
pop.)
s. n.,
pl. slobozitoáreslobozitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)slobozitor n. băț de învârtit sulul dinapoi al războiului spre a da drumul la urzeală.
slobozitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLOBOZITÓR, slobozitoare, s. n. (
Pop.) Parte a războiului de țesut formată dintr-un ax de lemn lung care fixează sulul de dinapoi și care permite (când este înlăturat) desfășurarea urzelii de pe sul. —
Slobozi +
suf. -
tor.