slobozie - explicat in DEX

slobozie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLOBOZÍE, slobozii, s. f. (Înv.) Sat de coloniști (băștinași sau străini) care aveau pe o perioadă oarecare scutire de bir sau de prestații. – Slobod + suf. -ie.

slobozie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
slobozíe (înv.) s. f., art. slobozía, g.-d. art. slobozíei; pl. slobozíi, art. slobozíile

slobozie (Dicționaru limbii românești, 1939)
slobozíe f. (d. slobod; rus. slobodá, mare sat, mahala, tîrg). Vechĭ. Libertate. Colonie de străinĭ cu diferite scutirĭ saŭ slobozirĭ chemațĭ să populeze siliștile pustiĭ (Nume a multor sate). V. iscusat.

slobozie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
slobozie f. od. colonii de străini cu scutiri sau slobozenii.

slobozie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Slobozie f. sat în județul Ialomița: 4900 loc. Mănăstire, trei târguri pe an.

slobozie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLOBOZÍE, slobozii, s. f. (înv.) Sat de coloniști (băștinași sau străini) care aveau pe o perioadă oarecare scutire de bir sau de prestații. — Slobod + suf. -ie.