slobozire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SLOBOZÍRE,sloboziri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) slobozi și rezultatul ei. – V. slobozi.
slobozire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) slobozíre (pop.) s. f., g.-d. art. slobozírii; pl. slobozíri
slobozire(Dicționaru limbii românești, 1939) slobozíre f. Liberare. Vechĭ. Libertate.
slobozire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SLOBOZÍRE,sloboziri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) slobozi și rezultatul ei. — V. slobozi.