sleire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLEÍRE, sleiri, s. f. Faptul de
a (se) slei; fig. istovire, extenuare, epuizare. –
V. slei.sleire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sleíre s. f.,
g.-d. art. sleírii; pl. sleírisleire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLEÍRE, sleiri, s. f. Faptul de
a (se) slei; fig. istovire, extenuare, epuizare. —
V. slei.