șlefui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘLEFUÍ, șlefuiesc, vb. IV
Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui. ♦
Fig. A cizela, a retușa, a perfecționa un text literar. ♦
Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza.
2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). – Din
germ. schleifen.