slei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SLEÍ, sleiesc, vb. IV.
1. Refl. (Despre substanțe grase; la
pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (
Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța.
2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦
Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. – Din
sl. sŭlijati.slei (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sleí (-iésc, -ít), vb. –
1. A goli, a deseca o fîntînă pentru a o curăța. –
2. A evacua apa. –
3. A secătui, a istovi. –
4. A epuiza, a consuma, a uza. –
5. (Înv.) A filtra, a topi. –
6. A bate, a amesteca mazărea cu fasolea pentru a face o pastă. –
7. (
Refl.) A se închega, a se coagula.
Sl. sŭliti, sŭlijati „a topi” (Miklosich,
Slaw. Elem., 47; cihac, II, 168),
cf. leit, sloi.slei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sleí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sleiésc, imperf. 3
sg. sleiá; conj. prez. 3
să sleiáscăslei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SLEÍ, sleiesc, vb. IV.
1. Refl. (Despre substanțe grase; la
pers. 3) A se închega, a se solidifica (prin răcire). ♦ (
Pop.; despre apă și alte lichide) A îngheța.
2. Tranz. A seca o fântână (pentru a o curăța). ♦
Fig. A secătui pe cineva sau ceva de...; a istovi, a epuiza. — Din
sl. sulijati.sleì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sleì v.
1. a scoate toată apa:
a slei un puț; 2. a închiega, vorbind de unt, său, ceară;
3. fig. a seca de puteri. [Slav. SLĂIATI, a topi].