sleit - explicat in DEX

sleit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLEÍT², -Ă, sleiți, -te, adj. 1. (Despre substanțe grase) Solidificat prin răcire, închegat. ♦ (Despre mâncăruri grase) Cu grăsimea sleită (1) prin răcire. ♦ (Pop.; despre lichide) Înghețat. 2. (Reg.; despre fasole, mazăre) Frecat², făcăluit². 3. (Despre fântâni) Secat, golit de apă (pentru curățare). ♦ Fig. Secătuit de puteri; sfârșit². – V. slei.

sleit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SLEÍT¹ s. n. Scoatere a apei dintr-o fântână (pentru a o curăța). – V. slei.

sleit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sleít s. n.

sleit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sleit a. 1. secat: 2. topit, turnat: hatmanii sleiți pe caii lor AL.; 3. închiegat: bucatele arse și sleite CR.; 4. fig. stors de puteri.

sleit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLEÍT¹ s. n. Scoatere a apei dintr-o fântână (pentru a o curăța). — V. slei.

sleit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SLEÍT², -Ă, sleiți, -te, adj. 1. (Despre substanțe grase) Solidificat prin răcire, închegat. ♦ (Despre mâncăruri grase) Cu grăsimea sleită (1) prin răcire. ♦ (Pop.; despre lichide) înghețat. 2. (Reg.; despre fasole, mazăre) Frecat², făcăluit². 3. (Despre fântâni) Secat, golit de apă (pentru curățare). ♦ Fig. Secătuit de puteri; sfârșit². — V. slei.