șlefui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘLEFUÍ, șlefuiesc, vb. IV
Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui. ♦
Fig. A cizela, a retușa, a perfecționa un text literar. ♦
Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza.
2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). – Din
germ. schleifen.șlefui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șlefuí (-uésc, -ít), vb. 1. A netezi un perete. –
2. A pili, a poliza. –
3. A lustrui, a glănțui. –
Var. șlifui. Germ. schleifen, prin intermediul
pol. šlifować (Cihac, II, 390; Borcea 208). –
Der. șlefuială, s. f. (lustruit);
șlefuitor, s. m. (lustruitor).
șlefui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șlefuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șlefuiésc, imperf. 3
sg. șlefuiá; conj. prez. 3
să șlefuiáscă
șlefui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘLEFUÍ, șlefuiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui. ♦
Fig. A finisa cu minuțiozitate, a cizela, a retușa, un text, o operă de artă etc. ♦
Refl. Fig. (Despre oameni) A deveni rafinat, a se civiliza.
2. A tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea). — Din
germ. schleifen.șlefuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șlefuì v.
1. a netezi, a aclivisi;
2. fig. a polei:
a-și șlefui versurile. [Nemț. SCHLEIFEN].