situațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SITUAȚIÚNE s. f. v. situație.situațiune (Dicționar de neologisme, 1986)SITUAȚIÚNE s.f. v.
situație.
situațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)situațiúne f. (fr.
situation, după
situe, situat). Pozițiune, locu unde e situat saŭ modu cum e situat:
situațiunea unuĭ oraș, uneĭ case. Fig. Stare, condițiune, împrejurare:
a fi într’o situațiune bună (bogat),
situațiunea financiară e strălucită. Hîrtia pe care e arătată situațiunea:
situațiunea escadronului pe ziua de azĭ. – Ob. -
áție.situațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)situați(un)e f.
1. mod de a fi situat;
2. stare de avere, condițiune;
situațiune strălucită; 3. dispozițiune sufletească:
situațiune liniștită; 4. împrejurări în mijlocul cărora se află cineva:
situațiune grea; 5. starea în care se află o cassă, o aprovizionare:
a verifica situațiunea financiară; 6. moment de acțiune ce excită interes, într´o dramă sau un roman.
situațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SITUAȚIÚNE s. f. v. situație.