sinilit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINILÍT, -Ă, siniliți, -te, adj. (
Reg.; despre rufe) Clătit în sineală; albăstrit. [
Var.: (
înv.)
sinelít, -ă adj.] –
V. sinili.sinilit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINILÍT, -Ă, siniliți, -te, adj. (
Reg.; despre rufe) Clătit în sineală; albăstrit. [
Var.: (
înv.)
sinelít, -ă adj.] —
V. sinili.