sinie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINÍE, sinii, s. f. 1. Tavă mare și rotundă de metal, întrebuințată mai ales pentru copt plăcinte și prăjituri.
2. (
Pop.) Masă țărănească joasă, rotundă, cu trei picioare. – Din
tc. sini, bg. sinija.sinie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)siníe (-íi), s. f. –
1. Măsuță rotundă și joasă. –
2. Tavă, platou rotund. –
Mr. sinie. Tc. sini (Șeineanu, II, 323; Lokotsch 1913),
cf. ngr. σινίον (Murnu 51),
alb. sini, sb.,
bg. sinija.sinie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)siníe (
pop.)
s. f.,
art. sinía, g.-d. art. siníei; pl. siníi, art. siníilesinie (Dicționaru limbii românești, 1939)siníe f. (turc.
sini, masă rătundă scundă, tablá, d.
čin, China, adică, la început, „tablá de porțelan chinezesc”; ngr.
sini, sîrb. bg.
siniĭa, sinie. V.
cinie 2. Cp. cu
farfurie).
Est. Tipsie, tava rătundă de copt plăcinta și de pus coliva. Masă rătundă scundă care se maĭ vede rar azĭ pe la țară pin Banat, Bucovina și vechiu regat (ĭa se întrebuința și’n orașe și se punea pe divan, ĭar membriĭ familiiĭ, în ciorapĭ, se puneau în prejuru eĭ). V.
sofra.sinie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sinie f.
1. tablă de cositor, împodobită la mijloc cu desenuri și flori:
o sinie mare; 2. (Banat) masă rotundă făcută de lemn în forma unei farfurii. [Turc. SINI, tablă rotundă (serb. SINIIA, mescioară joasă)].
sinie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINÍE, sinii, s. f. 1. Tavă mare și rotundă de metal, folosită mai ales pentru copt plăcinte și prăjituri.
2. (
Pop.) Masă țărănească joasă, rotundă, cu trei picioare. — Din
tc. sini, bg. sinija.