siniliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINILÍU, -ÍE, sinilii, adj. (
Pop.) De culoarea sinelii; albăstrui. [
Var.: (rar)
sinelíu, -íe adj.] –
Sineală +
suf. -iu.siniliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sinilíu (
pop.)
adj. m.,
f. sinilíe; pl. m. și
f. sinilíisiniliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINILÍU, -ÍE, sinilii, adj. (
Pop.) De culoarea sinelii; albăstrui. [
Var.: (rar)
sinelíu, -íe adj.] —
Sineală +
suf. -
iu.