sinigrină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINIGRÍNĂ s. f. Substanță chimică prezentă în semințele unei specii de muștar, în hrean și în ridichi, care constituie principiul activ al făinii de muștar. – Din
fr. sinigrine.sinigrină (Dicționar de neologisme, 1986)SINIGRÍNĂ s.f. Substanță chimică aflată în semințele de muștar negru, în hrean și în ridichi, care constituie principiul activ al făinii de muștar. [< fr.
sinigrine].
sinigrină (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINIGRÍNĂ s. f. sare de potasiu extrasă din semințele de muștar negru, hrean și ridichi. (< fr.
sinigrine)
sinigrină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sinigrínă (-ni-gri-) s. f.,
g.-d. art. sinigríneisinigrină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINIGRÍNĂ s. f. Substanță chimică prezentă în semințele unei specii de muștar, în hrean și în ridichi, care constituie principiul activ al făinii de muștar. — Din
fr. sinigrine.