single (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINGLE s. n. (
Muz.) Disc care conține câte o singură piesă pe fiecare față. ♦ (Adjectival)
Disc single. [
Pr.:
singl] –
Cuv. engl.single (Dicționar de neologisme, 1986)SINGLE adj. invar. 1. (
Sport) Singur, individual.
2. (
Muz.) Disc care conține o singură piesă pe fiecare față. [Pron.
singl. / < engl.
single].
single (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINGLE [SINGL] I.
s. n. 1. (tenis) simplu. 2. (muz.) disc care conține o singură piesă pe fiecare față. II. adj. inv. (turism; despre o cameră, o cabină, un compartiment) ocupat de o singură persoană. (< engl.
single)
single (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)single1 (angl.) [pron.
singl.] adj. invar.
single (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)single2 (angl.) [pron.
singl] s.n., art.
síngle-ul; pl.
síngle-urisingle (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINGLE, single-uri, s. n. (
Muz.) Disc care conține câte o singură piesă pe fiecare față. ◊ (Adjectival)
Disc single. [
Pr.: singl] —
Cuv. engl.