singhel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÍNGHEL, singheli, s. m. Grad în ierarhia bisericească inferior protosinghelului; persoană care poartă acest grad. – Din
ngr. sínkellos.singhel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sínghel (-li), s. m. –
1. (Înv.) Cleric care însoțea un episcop sau pe superiorul unei mănăstiri. –
2. Secretarul unui prelat.
Gr. σύγϰελλος (
sec. XVIII). –
Der. protosinghel, s. m. (primul secretar al unui prelat), din
gr. πρωτοσύγϰελλος;
singhelie, s. f. (
înv., permisiunea de a spune liturghia).
singhel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sínghel s. m.,
pl. sínghelisinghel (Dicționaru limbii românești, 1939)singhél m., pl.
elĭ (ngr.
sýngellos [scris
sýghettos], d.
sýn, împreună, și
kellion, chilie, adică „camarad de chilie”. V.
chilie). Un rang al ĭeromonahilor. V.
preut.singhel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÍNGHÉL, singheli, s. m. Grad în ierarhia bisericească inferior protosinghelului; persoană care poartă acest grad. -— Din
ngr. sínkellos.