singlit (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sínglit (-turi), s. n. – Senat.
Gr. σύγϰλητος (Tiktin).
Sec. XVII,
înv. –
Der. singlitic, s. m. (
înv., senator, consilier), din
gr. συγϰλητιϰός.
singlit (Dicționaru limbii românești, 1939)singlít n., pl.
urĭ (ngr.
singlitos, vgr.
sýgkletos, „chemat la un loc„, d. 4kaléo,
chem. V. paraclis). Sec. 18 – 19.
Senat.