sinereză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. – Din
fr. synérèse, lat. synaeresis.sinereză (Dicționar de neologisme, 1986)SINERÉZĂ s.f. 1. (op.
diereză) Fuziune a două vocale într-un diftong; sinizeză; crasă.
2. Separarea lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate. [Cf. fr.
synérèse, gr.
synairesis].
sinereză (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINERÉZĂ s. f. 1. fuziune a două vocale într-un diftong ascendent prin transformarea primei vocale în semivocală. 2. separare a lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate; separare a zerului de coagul. (< fr.
synérèse, lat., gr.
synairesis)
sinereză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SINERÉZĂ (‹
fr.; {s}
gr. synairesis „apropiere”, „contractare”)
s. f. 1. (
LINGV.) Fenomen fonetic constând în fuziunea într-un diftong ascendent a două vocale învecinate, prin transformarea primei vocale într-o semivocală.
2. (
CHIM.) Micșorare spontană a volumului gelurilor și al dispersiilor macromoleculare însoțită de separarea din ele a fazei lichide. Are o deosebită importanță în tehnologia cauciucurilor, fibrelor chimice, maselor plastice, la fabricarea cașcavalului, brânzei de vacă, la coacerea pâinii.
sinereză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sineréză s. f.,
g.-d. art. sinerézei; pl. sinerézesinereză (Dicționaru limbii românești, 1939)*sineréză f., pl.
e (vgr.
sýnairesis, d.
sýn, împreună, și
airéo, ĭaŭ. V.
diereză, erezie).
Gram. Contracțiune în corpu unuĭ cuvînt, ca:
maĭ d. lat.
magis.sinereză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sinereză f.
Gram. contracțiune a două vocale într’un diftong.
sinereză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. — Din
fr. synérèse, lat. synaeresis.