sinergic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINÉRGIC, -Ă, sinergici, -ce, adj. (
Biol.) De sinergie, al sinergiei. – Din
fr. synergique.sinergic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINÉRGIC, -Ă, sinergici, -ce, adj. (
Biol.) Referitor la sinergie, al sinergiei. — Din
fr. synergique.