sinelui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINELUÍ, sineluiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A curăța cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor. – Din
magh. szinelnisinelui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sineluí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sineluiésc, imperf. 3
sg. sineluiá; conj. prez. 3
să sineluiáscăsinelui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINELUÍ, sineluiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A curăța cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor. — Din
magh. szinelni.