sinereză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. – Din
fr. synérèse, lat. synaeresis.