sinereză - explicat in DEX

sinereză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. – Din fr. synérèse, lat. synaeresis.

sinereză (Dicționar de neologisme, 1986)
SINERÉZĂ s.f. 1. (op. diereză) Fuziune a două vocale într-un diftong; sinizeză; crasă. 2. Separarea lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate. [Cf. fr. synérèse, gr. synairesis].

sinereză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SINERÉZĂ s. f. 1. fuziune a două vocale într-un diftong ascendent prin transformarea primei vocale în semivocală. 2. separare a lichidului dintr-un gel în urma unei depozitări mai îndelungate; separare a zerului de coagul. (< fr. synérèse, lat., gr. synairesis)

sinereză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SINERÉZĂ (‹ fr.; {s} gr. synairesis „apropiere”, „contractare”) s. f. 1. (LINGV.) Fenomen fonetic constând în fuziunea într-un diftong ascendent a două vocale învecinate, prin transformarea primei vocale într-o semivocală. 2. (CHIM.) Micșorare spontană a volumului gelurilor și al dispersiilor macromoleculare însoțită de separarea din ele a fazei lichide. Are o deosebită importanță în tehnologia cauciucurilor, fibrelor chimice, maselor plastice, la fabricarea cașcavalului, brânzei de vacă, la coacerea pâinii.

sinereză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sineréză s. f., g.-d. art. sinerézei; pl. sineréze

sinereză (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sineréză f., pl. e (vgr. sýnairesis, d. sýn, împreună, și airéo, ĭaŭ. V. diereză, erezie). Gram. Contracțiune în corpu unuĭ cuvînt, ca: maĭ d. lat. magis.

sinereză (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sinereză f. Gram. contracțiune a două vocale într’un diftong.

sinereză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. — Din fr. synérèse, lat. synaeresis.