sincopat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINCOPÁT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jaz) Caracterizat prin folosirea sincopei (
2).
2. (
Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (
3). –
V. sincopa. Cf. syncopé.sincopat (Dicționar de neologisme, 1986)SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (
Despre muzică) Care folosește sincopa (2).
2. (
Despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). [<
sincopa].
sincopat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINCOPÁT, -Ă adj. 1. (despre muzică) care folosește sincopa (2). 2. (despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) dispărut din interiorul unui cuvânt prin sincopă (3). (< după fr.
syncopé)
sincopat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sincopat a.
Gram. eliminat la mijloc:
forme sincopate.sincopat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINCOPÁT, -Ă, sincopați, -te, adj. 1. (Despre muzică, în special despre muzica de jazz) Caracterizat prin folosirea sincopei (
2).
2. (
Fon.; despre vocale sau grupuri de vocale neaccentuate) Dispărut în interiorul unui cuvânt prin sincopă (
3). —
V. sincopa. Cf. fr. syncopè.