sincopa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SINCOPÁ, sincopez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. – Din
sincopă. Cf. fr. syncoper.sincopa (Dicționar de neologisme, 1986)SINCOPÁ vb. I. tr. A face o sincopă (
2, 3). [< fr.
syncoper].
sincopa (Marele dicționar de neologisme, 2000)SINCOPÁ vb. tr. a suporta, a face o sincopă (2, 3). (< fr.
syncoper)
sincopa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sincopá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sincopeázăsincopa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SINCOPÁ, sincopez, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să sufere sau a suferi o sincopă. — Din
sincopă. Cf. fr. s y n c o p e r.