simplifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SIMPLIFICÁ, simplific, vb. I.
Tranz. A face să fie (mai) simplu (
1, 2). ♦ A reduce o ecuație sau o fracție printr-un divizor comun; a transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă. – Din
lat. simplificare, fr. simplifier.simplifica (Dicționar de neologisme, 1986)SIMPLIFICÁ vb. I. tr. A face (mai) simplu. ♦ A reduce o fracție, o expresie algebrică etc. printr-un divizor comun. [P.i.
simplific, 3,6
-că. / cf. fr.
simplifier < lat.
simplex – simplu,
facere – a face].
simplifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)SIMPLIFICÁ vb. tr. a face (mai) simplu. ◊ a reduce o fracție, o expresie algebrică etc. printr-un divizor comun. (< fr.
simplifier, lat.
simplificare)
simplifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)simplificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
simplífică; conj. prez. 3
să simplíficesimplificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)simplificà v. a (se) face mai simplu.
simplifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SIMPLIFICÁ, simplific, vb. I.
Tranz. A face să fie (mai) simplu (
1, 2). ♦ A reduce o ecuație sau o fracție printr-un divizor comun; a transforma o egalitate într-o altă egalitate echivalentă cu formă mai simplă. —
Din lat. simplificare, fr. simplifier.