simonie - explicat in DEX

simonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIMONÍE s. f. Trafic cu lucruri considerate de biserică drept bunuri spirituale, sfinte și pedepsit cu excomunicarea, caterisirea etc. – Din fr. simonie.

simonie (Dicționar de neologisme, 1986)
SIMONÍE s.f. (Liv.) Trafic cu obiecte sfinte. [Gen. -iei. / < fr. simonie, cf. Simon Magul – personaj biblic].

simonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIMONÍE s. f. trafic cu obiecte sfinte, vânzare de bunuri spirituale, de funcții ecleziastice. (< fr. simonie)

simonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
simoníe s. f., art. simonía, g.-d. simoníi, art. simoníei

simonie (Dicționaru limbii românești, 1939)
simoníe f. (ngr. simonia; mlat. simonia, d. Simon Magu, un Jidan care a vrut să cumpere de la sfîntu Petru daru de a conferi sfîntu spirit). Negustorie cu cele sfinte (rangurĭ, obĭecte ș.a.) vînzînd orĭ cumpărînd.

simonie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
simonie f. trafic cu cele sfinte (după numele lui Simion Magul, pretins făcător de minuni).

simonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIMONÍE s. f. Trafic cu lucruri considerate de Biserică drept bunuri spirituale, sfinte și pedepsit cu excomunicarea, caterisirea etc. — Din fr. simonie.