simoniac - explicat in DEX

simoniac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIMONIÁC, simoniaci, s. m. Persoană care se face vinovată de simonie. [Pr.: -ni-ac] – Din fr. simoniaque.

simoniac (Dicționar de neologisme, 1986)
SIMONIÁC, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se face vinovat de simonie. [Pron. -ni-ac. / < fr. simoniaque, lat. simoniacus].

simoniac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIMONIÁC, -Ă adj., s. m. f. vinovat de simonie. (< fr. simoniaque, lat. simoniacus)

simoniac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
simoniác (-ni-ac) adj. m., s. m., pl. simoniáci; adj. f., s. f. simoniácă, pl. simoniáce

simoniac (Dicționaru limbii românești, 1939)
simoniác, -ă adj. {ngr. simoniakós; mlat. -iakus). Care face simonie.

simoniac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
simoniac a. culpabil de simonie.

simoniac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIMONIÁC, -Ă, simoniaci, -ce, adj., s. m. și f. (Om) care se face vinovat de simonie. [Pr.: -ni-ac] -— Din fr. simoniaque.