simpatic - explicat in DEX

simpatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SIMPÁTIC, -Ă, simpatici, -ce, adj. 1. Care inspiră simpatie; plăcut, atrăgător. 2. (Înv.) Care dă dovadă de simpatie, plin de simpatie. ♦ (Rar) Favorabil, avantajos. 3. (În sintagma) Cerneală simpatică = cerneală incoloră, care devine vizibilă numai la căldură sau prin tratarea cu diferite soluții speciale (și care se întrebuințează pentru a scrie texte secrete). 4. (Anat.; în sintagmele) Sistem nervos simpatic sau (substantivat) marele simpatic = sistem nervos format din ganglioni și din fibre nervoase care reglează, sub controlul scoarței cerebrale, funcțiile glandelor și ale organelor interne. Ganglioni (sau nervi etc.) simpatici = ganglioni (sau nervi etc.) care fac parte din sistemul nervos simpatic. – Din fr. sympathique.

simpatic (Dicționar de neologisme, 1986)
SIMPÁTIC adj. 1. Care inspiră simpatie; plăcut, drag, atrăgător. 2. Cerneală simpatică = cerneală care, după ce s-a scris cu ea, nu devine vizibilă decât în urma tratării cu diferite chimicale sau cu ajutorul căldurii. 3. (Anat.) Sistem nervos simpatic (sau s.n.) marele simpatic = parte a sistemului nervos formată din ganglioni și fibre nervoase, care reglează funcțiile vegetative. [Cf. fr. sympathique, it. simpatico < gr. syn – cu, pathos – afecțiune].

simpatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SIMPÁTIC, -Ă adj. 1. care inspiră simpatie; atrăgător. 2. cerneală ~ă = cerneală care, după ce s-a scris cu ea, nu devine vizibilă decât în urma tratării cu diferite chimicale sau cu ajutorul căldurii. 3. sistem nervos ~ sau (s. n.) marele ~ = parte a sistemului nervos care reglează funcțiile vegetative. (< fr. sympathique)

simpatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
simpátic¹ (agreabil) adj. m., pl. simpátici; f. simpátică, pl. simpátice

simpatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
simpátic² s. n.

simpatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*simpatíc, -ă adj. (vgr. sym-pathikós, și -pathitikós. V. anti-patic, patetic). Relativ la simpatie: fenomene simpatice. Care inspiră simpatie, care place: persoană, casă, literă simpatică. Anat. Nervu mare simpatic saŭ marele simpatic, partea sistemeĭ nervoase care se întinde de-a lungu măduveĭ spinăriĭ la dreapta și la stîngă și care conduce fenomenele reflexe. Adv. În mod simpatic.

simpatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
simpatic a. care inspiră simpatie: persoană simpatică. ║ n. Anat. marele simpatic, partea sistemei nervoase dealungul șirei spinării: el prezidă fenomenele vieții, ce se fac fără acțiunea voinței noastre.

simpatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SIMPÁTIC, -Ă, simpatici, -ce, adj. 1. Care inspiră simpatie; plăcut, atrăgător. 2. (înv.) Care dă dovadă de simpatie, plin de simpatie. ♦ (Rar) Favorabil, avantajos. 3. (în sintagma) Cerneală simpatică = cerneală incoloră, care devine vizibilă numai la căldură sau prin tratarea cu diferite soluții speciale (și care se folosește pentru a scrie texte secrete). 4. (Anat.; în sintagmele) Sistem nervos simpatic sau (substantivat) marele simpatic = sistem nervos format din ganglioni și din fibre nervoase care reglează, sub controlul scoarței cerebrale, funcțiile glandelor și ale organelor interne. Ganglioni (sau nervi etc.) simpatici = ganglioni (sau nervi etc.) care fac parte din sistemul nervos simpatic. — Din fr. sympathique.