silur - explicat in DEX

silur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILÚR, siluri, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana). – Din germ. Silur.

silur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILÚR¹ s. m. plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu frunze mici, dințate, și cu flori mici, palid-violacee, în inflorescențe terminale spiciforme. (< germ. Silur)

silur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILÚR² s. m. pește de apă dulce din regiunile calde, care are șase mustăți în jurul gurii. (< fr. silure, lat. silurus)

silur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
silúr (-ri), s. m. – Plantă (Euphrasia stricta). Origine necunoscută.

silur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silúr s. m., pl. silúri

silur (Dicționaru limbii românești, 1939)
*silúr m. (Pare să fie un cuv. literar. Lat sĭlúrus înseamnă „somn„, pește). O plantă scrofulariacee care crește pin pășunĭ și livezĭ (ephrásia [rostkoviana și stricia]).

silur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silur m. mică plantă cu florile de un albastru deschis cu o pată galbenă înăuntru (Euphrasia stricta). [Origină necunoscută].

silur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILÚR, siluri, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina verticală, dintre care una cu florile de culoare albastru-deschis cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia stricta), iar cealaltă cu flori albe, cu linii violete și cu o pată galbenă la mijloc (Euphrasia rostkoviana). — Din germ. Silur.