siluric - explicat in DEX

siluric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILÚRIC, -Ă, silurici, -ce, adj. Silurian (3). – Din germ. silurisch.

siluric (Dicționar de neologisme, 1986)
SILÚRIC, -Ă adj. Din perioada siluriană; silurian. [< germ. silurisch].

siluric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silúric adj. m., pl. silúrici; f. silúrică, pl. silúrice

siluric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*siluríc și silurián, -ă adj. (d. numele Silurilor, un popor celtic din Anglia, unde acest teren a fost studiat în special). Geol. Nume dat unor straturĭ de teren de supt devonian: Prutu siluric.

siluric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
siluric a. se zice de un teren așezat sub vechea gresie roșie: Prutul siluric.

siluric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILÚRIC, -Ă, silurici, -ce, adj. Silurian (3). — Din germ. silurisch.