silumin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILUMÍN s. n. Aliaj de aluminiu cu siliciu și cu alte adaosuri, din care se toarnă unele piese rezistente la coroziune sau la temperaturi înalte. – Din
fr. silumin.silumin (Dicționar de neologisme, 1986)SILUMÍN s.n. Aliaj de aluminiu și siliciu. [< fr.
silumin].
silumin (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILUMÍN s. n. aliaj de aluminiu și siliciu. (< fr.
silumin)
silumin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SILUMÍN (‹
fr. {i}; {s}
fr. sil[
icium] + [
al]
uminium)
s. n. Aliaj de aluminiu cu 4,5-13% siliciu și cu alte adaosuri (cupru, mangan, magneziu etc.), folosit la turnarea unor piese rezistente la coroziune sau la temperaturi înalte. De asemenea, se folosește la fabricarea unor piese cu o configurație complicată, mai ales în construcția de automobile și avioane.
silumin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silumín s. n.silumin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILUMÍN s. n. Aliaj de aluminiu cu siliciu și cu alte adaosuri, din care se toarnă unele piese rezistente la coroziune sau la temperaturi înalte. — Din
fr. silumin.