silință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILÍNȚĂ, silințe, s. f. Stăruință îndelungată, osteneală pentru a executa bine ceva, pentru a atinge un scop; efort susținut în muncă sau la învățătură; sârguință, străduință, strădanie, râvnă, zel. ◊
Loc. vb. A-și da silința (sau
toată silința ori
toate silințele) = a se sili (
3). –
Sili +
suf. -ință.