siliște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÍLIȘTE, siliști, s. f. 1. Denumire dată în evul mediu, în țările române, locului pe care fusese sau pe care era așezat un sat; vatra satului. ♦ (
Reg.) Loc de casă.
2. (
Pop.) Loc necultivat, bun pentru cultura cerealelor, sau loc plantat cu pomi (în apropierea sau în vatra satului). ♦ (
Reg.) Pășune. [
Acc. și:
silíște. –
Var.: (
reg.)
sắliște (
acc. și:
sălíște),
séliște s. f.] – Din
sl. selište.