silit - explicat in DEX

silit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILÍT², -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit², grăbit. – V. sili.

silit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILÍT¹ s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [Var.: silítă s. f.] – Din engl. silite, germ. Silit.

silit (Dicționar de neologisme, 1986)
SILÍT s.n. Carbură de siliciu. [< germ. Silit].

silit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILÍT s. n. carbură de siliciu. (< engl. silite, germ. Silit)

silit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silít s. n.

silit (Dicționaru limbii românești, 1939)
silít, -ă adj. Cu sila, forțat. Nenatural în mișcărĭ: mers silit. Adv. A vorbi silit.

silit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silit a. forțat.

silit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILÍT¹ s. n. Material termorezistent, pe bază de carbură de siliciu. [ Var.: silítă s. f.] — Din engl. silite, germ. Silit.

silit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILÍT², -Ă, siliți, -te, adj. 1. Care este făcut fără voie, fără tragere de inimă, cu silă; forțat, constrâns, nevoit, obligat. ♦ Care este lipsit de sinceritate, nenatural; de formă. 2. (Despre acțiuni, mișcări etc.) Zorit², grăbit. — V. sili.