silimanit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILIMANÍT, silimanite, s. n. Silicat de aluminiu natural folosit în industria ceramică. – Din
fr. silimanite.silimanit (Dicționar de neologisme, 1986)SILIMANÍT s.n. Silicat natural de aluminiu. [< fr.
silimanite, cf.
(Benjamin) Silliman – naturalist american].
silimanit (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILIMANÍT s. n. silicat natural de aluminiu. (< fr.
sillimanite)
silimanit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SILIMANÍT (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. Silliman)
s. n. Silicat natural de aluminiu, cristalizat în sistemul rombic. Este cenușiu, brun sau verde, dur, sticlos, și apare ca un constituent al unor șisturi cristaline intens metamorfozate.
silimanit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silimanít s. n.silimanit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILIMANÍT s. n. Silicat de aluminiu natural folosit în industria ceramică. — Din
fr. silimanite.