silică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILÍCĂ, silice, s. f. Material refractar compus mai ales din bioxid de siliciu; cărămidă refractară silicioasă. – Din
silice.silică (Dicționar de neologisme, 1986)SILÍCĂ s.f. Material refractar format în special din bioxid de siliciu. [<
silice].
silică (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILÍCĂ s. f. material refractar silicios. (< silice)
silică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silícă (material refractar, cărămidă)
s. f.,
g.-d. art. silícei; (cărămizi)
pl. silícesilică (Dicționaru limbii românești, 1939)*sílică f., pl.
ĭ (lat.
siliqua).
Bot. Păstare. – Și -
ícă (fr.
silique). Unii zic -
cŭă, pl. -
cŭe.silică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILÍCĂ, (
2)
silice, s. f. 1. Material refractar compus mai ales din dioxid de siliciu.
2. Cărămidă refractară silicioasă. — Din
silice.