silicagel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILICAGÉL, silicageluri, s. n. Material granular cu porozitate mare obținut prin deshidratare în condiții speciale a gelului de bioxid de siliciu, folosit în tehnică, ca absorbant și ca purtător de catalizatori; gel de silice. – Din
fr. silicagel.silicagel (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILICAGÉL s. n. produs obținut prin deshidratarea gelului de bioxid de siliciu, folosit ca absorbant; gel de silice. (< fr.
silicagel)
silicagel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silicagél s. n.,
pl. silicagélurisilicagel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILICAGÉL, silicageluri, s. n. Material granular cu porozitate mare obținut prin deshidratare în condiții speciale a gelului de dioxid de siliciu, folosit în tehnică, ca absorbant și ca purtător de catalizatori; gel de silice. — Din
fr. silicagel.