silicat - explicat in DEX

silicat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILICÁT, silicați, s. m. Sare a acidului silicic, care intră în compoziția unui mare număr de minerale și care se folosește în metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei și a a materialelor de construcții. – Din fr. silicate

silicat (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
silicát, -ă, adj. (înv.; despre roci) care conține silicat, ca element principal.

silicat (Dicționar de neologisme, 1986)
SILICÁT s.m. Sare a acidului silicic. [< fr. silicate, cf. lat. silex – piatră].

silicat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILICÁT s. m. sare a acidului silicic. (< fr. silicate)

silicat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SILICÁT (‹ fr.) s. n. Produs oxigenat al siliciului cu diferite metale, care se găsește în natură în numeroase minerale (feldspați, mice, piroxeni, amfiboli, olivină, epidot, granați etc.) și care se folosește ca materie primă în ind. ceramică, a cimentului, chimică, metalurgică etc.; s. alcătuiesc una dintre cele mai importante clase de minerale, care reprezintă 75-80% din scoarța terestră.

silicat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silicát s. m., pl. silicáți

silicat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*silicát n, pl. e (d. silice). Chim. Sare de acid silicic: cea maĭ mare parte din coaja pămîntuluĭ se compune din silicate.

silicat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
silicat n. sare ce rezultă din combinarea acidului silicic cu o bază.

silicat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILICÁT, silicați, s. m. Sare a acidului silicic, care intră în compoziția unui mare număr de minerale și care se folosește în metalurgie, la fabricarea produselor refractare, a sticlei și a materialelor de construcție. — Din fr. silicate.