silicatare - explicat in DEX

silicatare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILICATÁRE, silicatări, s. f. Procedeu de consolidare și de impermeabilizare a terenurilor de fundații, a pereților săpăturilor și galeriilor etc., prin injectarea în pământ a unei soluții de silicat de sodiu și a unor soluții de electrolit. – Din silicat. Cf. fr. silicatation.

silicatare (Dicționar de neologisme, 1986)
SILICATÁRE s.f. (Chim.) Trecere a unui oxid metalic în stare de silicat prin combinarea cu silice. [După fr. silicatation].

silicatare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILICATÁRE s. f. 1. trecere a unui oxid metalic în stare de silicat prin combinarea cu silice. 2. impregnare a unui lemn, a unei pietre de calcar, a unui teren de fundație etc. cu o soluție pe bază de silicați, în vederea consolidării și impermeabilizării. (după fr. silicatation)

silicatare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silicatáre s. f., g.-d. art. silicatắrii; pl. silicatắri

silicatare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILICATÁRE, silicatări, s. f. Procedeu de consolidare și de impermeabilizare a terenurilor de fundații, a pereților săpăturilor și galeriilor etc., prin injectarea în pământ a unei soluții de silicat de sodiu și a unor soluții de electrolit. — Din silicat. Cf. fr. silicatation.