silențiu - explicat in DEX

silențiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILÉNȚIU s. n. (Latinism; azi glumeț) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silénțium s. n.] – Din lat. silentium.

silențiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILÉNȚIU s. n. liniște, tăcere. (< lat. silentium)

silențiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silénțiu [țiu pron. țiu] (înv.) s. n., art. silénțiul

silențiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILÉNȚIU s. n. (înv.) Liniște, tăcere. [Var.: (rar) silénțium s. n.] — Din lat. silentium.