silenic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SILÉNIC, -Ă,silenici, -ce, adj. (Rar) (Ca) de silen. – Silen + suf. -ic.
silenic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) silénic (rar) adj. m., pl. silénici; f. silénică, pl. silénice
silenic(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SILÉNIC, -Ă,silenici, -ce, adj. (Rar) (Ca) de silen. — Silen + suf. -ic.