silențios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILENȚIÓS, -OÁSĂ, silențioși, -oase, adj. (
Livr.) Tăcut, liniștit. ♦ Care nu face zgomot.
Tramvai silențios. [
Pr.:
-ți-os] – Din
fr. silencieux, lat. silentiosus.silențios (Dicționar de neologisme, 1986)SILENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care nu produce zgomot. [Pron.
-ți-os. / < it.
silenzioso, fr.
silencieux].
silențios (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILENȚIÓS, -OÁSĂ adj. (despre aparate, vehicule) care nu produce zgomot. (< fr.
silencieux, lat.
silentiosus)
silențios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silențiós (
livr.)
(-ți-os) adj. m.,
pl. silențióși; f. silențioásă, pl. silențioásesilențios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILENȚIÓS, -OÁSĂ, silențioși, -oase, adj. (
Livr.) Tăcut, liniștit. ♦ Care nu face zgomot.
Tramvai silențios. [
Pr.: -
ți-os] — Din
fr. silencieux, lat. silentiosus.