silențiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SILENȚIOZITÁTE s. f. Proprietate a unui aparat tehnic, a unui vehicul etc. de a funcționa fără să facă zgomot. [
Pr.:
-ți-o-] –
Silențios +
suf. -itate.silențiozitate (Dicționar de neologisme, 1986)SILENȚIOZITÁTE s.f. Proprietate a unui aparat tehnic, a unui motor cu explozie de a fi silențios. [Pron.
-ți-o-. / cf. it.
silenziosità].
silențiozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)SILENȚIOZITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este silențios. (< it.
silenziosità)
silențiozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)silențiozitáte (-ți-o-) s. f.,
g.-d. art. silențiozitắțiisilențiozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SILENȚIOZITÁTE s. f. Proprietate a unui aparat tehnic, a unui vehicul etc. de a funcționa fără să facă zgomot. [
Pr.: -
ți-o-] —
Silențios +
suf. -
itate.