silențios - explicat in DEX

silențios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SILENȚIÓS, -OÁSĂ, silențioși, -oase, adj. (Livr.) Tăcut, liniștit. ♦ Care nu face zgomot. Tramvai silențios. [Pr.: -ți-os] – Din fr. silencieux, lat. silentiosus.

silențios (Dicționar de neologisme, 1986)
SILENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Care nu produce zgomot. [Pron. -ți-os. / < it. silenzioso, fr. silencieux].

silențios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SILENȚIÓS, -OÁSĂ adj. (despre aparate, vehicule) care nu produce zgomot. (< fr. silencieux, lat. silentiosus)

silențios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
silențiós (livr.) (-ți-os) adj. m., pl. silențióși; f. silențioásă, pl. silențioáse

silențios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SILENȚIÓS, -OÁSĂ, silențioși, -oase, adj. (Livr.) Tăcut, liniștit. ♦ Care nu face zgomot. Tramvai silențios. [Pr.: -ți-os] — Din fr. silencieux, lat. silentiosus.